Urmărind adolescenţa protagoniştilor, Ionel Teodoreanu surprinde – printre cei dintâi între romancierii noştri interbelici – un ritm şi un stil de viaţă deja modernist, sincron cu cel occidental. Modern style‑ul casei din Pitar Moş a lui Herr Direktor şi Dănuţ, stilul garçonne, emancipat al Olguţei Deleanu, preocupările sportive ale tinerilor, automobilul, cinematograful, petrecerile de liceeni prefigurează deja atmosfera anilor ’20.
Prin Mircea şi Dănuț, Ionel Teodoreanu se dovedeşte a fi, de fapt, un subtil avocat literar al medelenismului. Căci „medelenismul“ nu e legat doar de experienţa socio‑istorică a unei clase în declin. E un stil de viaţă strâns legat de experienţa unor vârste ale marilor vacanţe (copilăria, adolescenţa, prima tinereţe) aflate la „hotarul“ dintre două epoci istorice. E, totodată, o emblemă a intimismului familial pe care chiar şi lumea comunistă autohtonă l‑a conservat, pînă la un punct.
PAUL CERNAT
( www.litera.ro )
La Medeleni
Vol.1 - Hotarul nestatornic
Partea intii
I
POTEMKIN SI KAMI-MURA
Doi tarani salutara cu o arhaica solemnitate pe viitorul stapin al mosiei. Miscarea vastelor palarii invalui pe Danut cu epicul vint al gloriei. Se opri in mijlocul soselei ca un gladiator aclamat in arena cu calciiul pe trupul biruitului, avind drept scut zmeul, drept lance sfoara al carei fuior il stringea in pumnul rapezit indarat.
― D-apoi nu te doboara, boierule, namila asta? intreba unul din tarani.
― Pe mine?!
Danut tocmai ispravise clasele primare. Era licean in vacanta.
― Mai bine hai de i-om da boierului o mina de-ajutor sa-l suie, se amesteca in vorba celalalt taran, apropiindu-se de zmeu.
― Da mare-i! se minuna el. Cit o fereastra boiereasca!
Danut se simti mindru ca zmeul e al lui si umilit ca e mai mare decit el. Instinctiv ― cum ocoleste o femeie marunta vecinatatea celor inalte
― se indeparta grav, masurind soseaua cu pasul. Zmeul ramase arestat intre cei doi tarani.
― Opreste, boierule, ca nu bate vintul dintr-acolo; intoarce-tenapoi, porunci sfatos unul dintre ei.
Danut se codi o clipa, cerceta zarile, se incrunta cu demnitate, ca framintat de socoteli adinci, de raspunderi si se supuse. In goana mare trecu pe linga zmeul atent, si fugi, si fugi depanind sfoara intre degete. In urma lui mosorul se zbatea ca un guzgan epileptic.
― Dati-i drumul! racni el de departe, smucind sfoara din rasputeri.
Zmeul cazu in cap, Danut pe spate.
Intre timp, unul cite unul, apoi pilcuri-pilcuri, copilasii satului ingradira, desculti si naivi, evenimentul de pe sosea.
― Lasa, boierule, ca ti-l mustruluiesc eu, il linisti unul din tarani, stergindu-i straiele de colb cu batai delicate, ca pe un patrafir.
― Vezi! Vezi! Daca nu i-ati intins coada, suspina intretaiat Danut, abia stapinindu-si lacrimile.
― Ia sa vezi, boierule, numai sa-l iei cu binisoru, s-al vezi ca porneste! Asa-i si calu naravas! Ia te uita mata! S-al tragi s-al incerci, s-al mai lasi slobod si iar tragi hatu Ian auzi!
Melodica minie de violoncele, zbirniitoarea vijiia in salturile, tresaltarile si inconvoierile-ncordate ale zmeului insufletit de viata vinturilor stravezii. Cozile se alintau feminin in larg, dezmierdind puterea vinturilor.
― Hooo-pa!
Danut intinse bratele pe jumatate, intr-ajutor celui de sus, c-un gol in piept si, infiorat, isi feri capul. Cu o pornire de balet, fetitele se mladiara lin; baietii se-ncordara, gata sa se avinte.
Ca un delfin pe valul marii zmeul se daduse peste cap si miriind se intepenise iar la loc, piept in piept cu-ntreg vazduhul
In urma ondulara cozile, pastrindu-si gratia de stele cazatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu