sâmbătă, 31 august 2013

MESAJUL MINISTRULUI DELEGAT PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI CRISTIAN DAVID DE ZIUA LIMBII ROMÂNE

Bucureşti,
31 august 2013
Dragi români,
Ziua de astăzi este dedicată sărbătoririi Zilei limbii române, moment aniversar în care ţin să reamintesc ceea ce spunea acum mai bine de un secol marele nostru poet Vasile Alecsandri: „Limba este cartea de nobleţe a unui neam”. Ea este unul dintre cele mai importante elemente identitare ale noastre, este factorul care ne uneşte, care ne dă conştiinţa destinului istoric comun.
În această zi solemnă,  mai mult ca oricând, românii din toate colţurile lumii, simt că limba română îi aduce „acasă”, îi face să simtă româneşte.
Sunt convins că toţi românii, oriunde ar fi, îşi doresc să rămână parte integrantă a poporului nostru, a culturii şi spiritualităţii noastre. Iată de ce elementele de identitate precum limba sau istoria capătă pentru ei un sens mai profund, de înaltă conştiinţă românească.
Dragi români,
Să fiţi mereu mândri că sunteţi români şi să arătaţi tuturor acest lucru. Să respectaţi limba noastră strămoşească, elementul care ne defineşte ca români, pretutindeni în lume.

Cristian David

miercuri, 28 august 2013

Folclor, tradiții și obiceiuri românești: obiceiurile de nuntă.


Vă invităm la cel de-al doilea atelier din cadrul proiectului " Folclor, tradiții și obiceiuri românești": obiceiurile de nuntă. Nunta a fost din timpuri străvechi unul dintre cele mai complexe ritualuri din viața unui cuplu. Există multe tradiții populare care și-au pierdut semnificația și valoarea spirituală în timp, dar ele înca se mai practică, mulți nu stiu de ce se fac și pentru ce, dar spun că le fac.O să vă împărtășesc din cunosțintele mele, din experiența mea, vom asculta cântece de nuntă, vom viziona videoclipuri și dacă la atelierul precedent cuvântul cel mai des folosit a fost "acasa", vă invit din nou să ne întoarcem pentru o clipă prin intermediul amintirilor acasă, să ne reamintim cu drag împreuna și să ne cunoaștem mai bine. Vă așteptam sâmbătă 31 august, la orele 18:00 în sediul FEDROM din strada Wad-Ras, nº 19, Madrid. Metro Francos Rodriguez linia 7, Estrecho linia 1, ieșire Navarra.

marți, 27 august 2013

Colocviu pe teme de traducere in limba romana a poeziei contemporane spaniole

CERTAMEN DE TRADUCCIÓN AL RUMANO DE POESÍA CONTEMPORÁNEA ESPAÑOLA
MODERADORA:
RAQUEL VIEJOBUENO - POETISA
INVITADAS:
Y

el domingo 1 de septiembre de 2013 a las 18:00 horas, el la Biblioteca Lucian Blaga - FEDROM
c/wad ras 19 local bajo, 28039
MADRID
el evento forma parte del proyecto "Caleidoscopio de lecturas" cofinanciado por el Ministerio de Educación, Cultura y Deporte
Ciclo de lecturas comentadas “Las Greguerías” de Ramón Gómez de la Serna coordinadas por Dña. Ioana Zlotescu, ex directora del Instituto Cervantes de Bucarest, editora de las Obras Completas de Ramón Gómez de la Serna. Se realizó un taller muy interactivo y dinámico, con frecuentes intervenciones de parte del público; se ha tenido el privilegio de escuchar a don Juan Carlos Albert, director del Boletín Ramón, en diálogo con Ioana Zlotescu y la especial intervención de los artistas : Cristina Vlaşin, Luis Gatóo y Juana Stefani Claros – en un “happening ramoniano”.    



Biblioteca LUCIAN BLAGA din Madrid, FEDROM (Federatia Asociatiilor de Romani din Spania) in colaborare cu UN CAFE CON LITERATOS va invita la evenimentul:

COLOCVIU PE TEME DE TRADUCERE IN LIMBA ROMANA A POEZIEI CONTEMPORANE SPANIOLE

Amfitrion:
RAQUEL VIEJOBUENO

Invitati:
si


Evenimentul are loc duminica, 1 septembrie 2013, la orele 18:00 fix, la Biblioteca LUCIAN BLAGA din Madrid, (sediul FEDROM) strada: Wad Ras, nr. 19, parter, MADRID

sâmbătă, 17 august 2013

Cartea saptamanii: Mesterul Manole. Studii de etnologie si mitologie -MIRCEA ELIADE


„As vrea sa pot scrie Tinerete fara batranete sau macar Comentarii la Mesterul Manole, ca sa ma vindec si sa ma regasesc" (Mircea Eliade - Jurnal portughez, nota din 1 iulie 1942)


joi, 1 august 2013

Recomandare lunară de carte românească. Cartea lunii august: Viaţa la ţară. Tănase Scatiu. În război - Duiliu Zamfirescu


Autor: Duiliu Zamfirescu
Editura: Litera International
Anul publicării: 2009
Pagini: 232
Dimensiuni: 130x210
Categoria: Jurnalul National
  • ISBN: 978-973-675-622-1
DESCRIERE
Şi totuşi, unei atari caracterizări strict estetice poate că n-ar trebui decât să-i adăugăm o notaţie simplă, elementară: în universul vieţii noastre cotidiene, cel înţesat de valori pestriţe, în care spiritul exhibiţionist al noilor Scatii a devenit o adevărată instituţie – el fiind tot mitocănesc, agresiv şi invaziv ca şi acum un veac – tot ceea ce ne rămâne este să ne autocontemplăm, distanţându-ne şi decantând în tot tumultul haotic ceea ce are valoare morală perenă şi sens în longue durée, cum ar spune Fernand Braudel. Poate că aşa ceva a intuit Duiliu Zamfirescu încă de atunci, iar ca scriitor s-a simţit dator să lase generaţiilor viitoare Ciclul Comăneştenilor, iar ca om să fie, întotdeauna, politicos. Or, se ştie că virtutea politeţii a „locuit” firesc în cele două stiluri şi moduri de viaţă atât de apreciate de autor: aristocraţia şi ţărănimea. Două clase sociale care au dispărut din istorie, tot aşa cum trăsăturile morale şi estetice asociate lor în mod privilegiat par a fi estompate în contemporanitate: statornicia, nobleţea caracterului, generozitatea, răbdarea, blândeţea, serenitatea şi simţul onoarei. Eclipse şi absenţe despre care nu se poate sa nu meditam recitindu-l pe Duiliu Zamfirescu. (litera.ro)

VASILE MORAR

Trecuseră mai multe săptămâni de când plecase Saşa şi mai multe zile de când Matei primise scrisoarea din urmă. Lucrurile luau o întorsătură ciudată, care îl împiedica să urmeze mai departe planul de a se scăpa de Aglaia.în adevăr, ultima scrisoare a Saşei cuprindea o destăinuire din cele mai mişcătoare; ea surprinse amorul băiatului pentru Tincuţa, şi, în loc de a-1 privi ca pe un sentiment copilăresc şi trecător, dânsa, cu firea ei caldă, îl socotea trainic şi primejdios. Zicea scrisoarea:"Am ajuns la Paris, după o călătorie destul de ostenitoare. Mihai era tot trist. Se lupta cât putea să biruie jalea ce-1 cuprinsese chiar de la plecare, dar nu izbutea. Eu îl observam pe tăcute şi îmi venea să plâng de mila lui: n-a închis ochii un minut. Credeam că despărţirea de ţară şi de surori îl enervase prea mult, dar speram că, o dată ajuns în mijlocul lumei dintr-un oraş mare. o să-şi redobândească veselia naturală a vârstei lui. Ne-am oprit la Viena două zile. Părea că se interesează de toate, dar mai mult decât orice se interesa de mine. A-ţi spune îngrijirea fină şi delicată cu c;irc mă înconjura, expresia cu care mă privea, iubirea cu care îmi luamâinile într-ale lui şi mă chema «maman dragă», îmi e cu neputinţă, începusem să cred că ştie ceva despre proiectele noastre... şi-mi era ruşine. Se uita la mine cu atâta înţelegere, încât mă făcea să roşesc. Vedeam că are pe buze o întrebare, că se luptă s-o rostească şi că nu îndrăzneşte. De multe ori aducea vorba despre d-ta, dar totdeauna cu temere, parcă i-ar fi fost frică să nu mă supere. în sfârşit, mă întrebă... Am crezut că se cufundă pământul cu mine. îmi bătea inima de nu mai puteam să respir. Ori de câte ori mă gândesc la momentul acela, simt că mă roşesc... Dar să-ţi spun cum m-a întrebat. Treceam printr-o câmpie lungă, între Colonia şi Strassburg; el se uita pe geam, preocupat. - «Maman, îmi zise din nou, înainte de a ajunge la Paris, aş vrea să te întreb ceva». -«întreabă-mă», îi răspunsei eu, cu glasul jumătate. Simţeam că mor. - «Aş vrea să te întreb ceva, dacă mi-ai făgădui mai întâi că nu te superi». - «Nu mă supăr»... El mişcă din cap cu nehotărâre. - «Maman, adevărat că nenea Matei are pentru dumneata o admiraţie aşa de mare?... că te iubeşte?» -«Ce prostii spui, Mihai!» îi răspunsei, încercând să zâmbesc. El nu râdea deloc. - «Iartă-mă, maman dragă, că îndrăznesc să te întreb un asemenea lucru; dar, dacă ar fi adevărat, eu aş fi aşa de fericit!... Mi s-ar părea că te las mai puţin singură...» Ce era de răspuns la o întrebare care arăta atâta bunătate sufletească? Nu ştiu ce i-am răspuns. Cred că îmi venea să-1 sărut ca pe copilul meu. De multe ori m-am gândit la soarta ce aşteaptă pe Mihai: tremur de frică să nu fie nenorocit...
De-abia ajunşi la Paris, l-am rugat să se culce. El nu prea vrea, zicând că ţine să m-ajute să deschid cuferele. Dar osteneala îl biruia. Şi, cum eram în cameră la mine, îl văd că se întinde pe pat, de-a curmezişul, şi rămâne rezemat pe un cot, fără a mai zice un cuvânt... După câteva minute îl aud vorbind: «Tare îmi eşti dragă.» - «Ştiu că îţi sunt dragă, fiindcă eşti un copil bun». Atunci îl văd că se ridică: «Ce-am zis, maman?» - «Ai zis că-ţi sunt dragă...» Era aprins la faţă cum e focul. - «Maman, sunt foarte ostenit»; şi, fără ca eu să-1 mai rog, trecu în camera lui şi se culcă. Din acel minut a început să aiureze. Două zile şi două nopţi eu n-am închis ochii. Am chemat numaidecât un doctor care a stat lângă dânsul o jumătate de oră fără să se rostească. Temperatura era la 40 de grade; delirul nu se mai oprea. După o jumătate de oră doctorul îmi zise că nu poate diagnostica cu siguranţă; era sau tifos, sau friguri efemere, ce se nasc de prea multă osteneală şi în care temperatura se ridică foarte repede. Dacă delirul continua era semn rău, clacă, dimpotrivă, înceta, era speranţă ca bolnavul să adoarmă, şi după o bună odihnă să se scoale sănătos. Din fericire, delirul încetă, somnul veni, iar Mihai al meu dormi 30 de ceasuri fără întrerupere. "Viaţa la ţară - Duiliu Zamfirescu"